1.
Şi sufletu-mi
se întorcea
prin căușul palmei tale
la originea firii
se ridica
se contopea
cu lumina ta
pierdut,
regăsit,
înviat.
De acolo de sus
de unde venim în fiecare secundă
fără să ne dăm seama
cu fiecare bătaie a inimii
cineva ne iubea
enorm.
3.
Nu-și mai amintea
Nici cuvintele multe
Nici privirile
Toate
Ci simțea
Cum viața-i se arunca
Impetuos
Și neașteptat
În mâna lui
Și absolutul
Se prelingea dintr-odată
În cotidian.
4.
Un vânt de deșert sufla
Dintr-odată
Trei cuvinte
Rădăcini de iubiri
Mute
Fire de simțuri
Gâtuite
Vârtejuri de amintiri
Imposibile.
Iar noaptea din spatele lor
Se lăsa și peste sufletul ei
Pentru un veac.
5.
Firul nevăzut
Îi lega unul de altul
sub ochii prăfuiți ai oamenilor vechi din tablouri
și ai celor mai noi
care dansau viața asta stângaci și neadevarat
dar perfect,
pe lângă ei…
7.
Hai să facem dragoste
Hai să lăsăm intuiția atingerii
Să se prelungească
În pamântul din noi
Hai să lăsăm gestul
Să se nască
Au ras de la parole
Orgiasticul mister al firii
Al ființei
Al ființării
Să vibreze
Întrupat
Împletit
În noi
Să redevenim
Coarda întinsă
Aproape de limită
A universului
Și să nu mai fim
Ce suntem.
Ce-ar fi?
8.
Da
Hai să trăim
Blândețea firii
Firescul iubirii
Iubirea lumii
Lumescul păcat
Păcătoasa fericire
Fericită neașteptare!
Neașteptată izbândă
A sufletului
Încătușat
În fericire
În păcat
În lume
În iubire
În fire
În așteptarea blândă
A neființei
Pe noi înșine
Nouă ne-arată.
9.
Și cum
Să mai pășesc
Prin iarba sufletului
Fără tine ?
Și cum
Să mai sorb
Din izvorul gândului
Fără tine ?
Și cum
Să mă mai întind
La soarele eternității
Fără tine ?
Dacă nu te-aș fi știut
Noaptea mi-ar fi fost sublimă în deșertăciunea ei.
10.
Dintre toate semințele lumii
Te-am ales pe tine
Să rodești în mine
Și din fructul sovăielii tale
Să mă nasc încă o dată
De-a lungul mileniilor.
11.
Așezat la o masă
Gestul aștepta
Împietrit
În lumina
În zâmbet
În fericire.
Din ce lume
Veneau
Fumul de țigară
Și scânteia albastră
Din ochii tăi ?
Desferecătoare de porți
Dezlănțuitoare de furtuni
Deschizătoare de pământuri
Călăuzitoare de suflete
Printre astrele demult născute
Și prea devreme uitate
De lutul din noi,
Mâinile ni se întâlneau.
12.
Te-am visat
Iar.
Îți făceam loc
La o masă
Îmbelșugată.
Cămașa udă
De sudoarea drumului
Ți-o întindeam
Pe un spătar de scaun
Cu mult drag
Și teamă.
Așezam mai bine
Lângă un pahar
Cu apă
O batistă albă
Cu bordura neagră
Împăturită în patru
și o pereche de ochelari.
Toate astea
Le primeam de la o femeie
și te îmbrățișam
cu nesfârșitul dor
al regăsirii de sine.
13. Enfin
înțelegând
că Universul
nu putea aștepta
la nesfârșit,
închise ușa.
14.
Ninge peste noi
Cu scântei de suflet.
Sufletul nostru
Bătrân și vivace
Ca un lup
Scruteaza atent
Orizontul posibilului.
Unde se va opri
Lumina din ochii lui ?
Din lumile noastre
Voit străine
Fețe ale aceluiaș talant
De aur pur
Trecut prin focul
Vârstelor universului
Și simțurilor omenești
Ce facem cu darul
Ce ne-a fost dat
Să trăim
Aici ?
Suprema ofrandă
A legilor Firii,
Întregire în firescul
Omului,
Iubirea tinde către sine,
Lumina-și caută
Razele și izvorul
Prin ochii noștri.
15.
Fir de aur
Din bulgăre de lumină
Ce leagă
Două oglinzi
Ale sufletului –
Ce altceva
Poate fi
Dimineața
Veșnic proaspătă,
Niciodată aceeași,
Care ne trăiește?
Aceeași petală
De roză mistică
Roșie și albă
Suntem,
Unduind trăiri
În ceața timpului
Pământesc.
De ce ?
Pentru ca floarea
Să poată învăța
Din privirile
Îndrăgostite
Cum să sporească
Parfumul firii.
16.
Repede
Din ce în ce mai repede
Timpul îi învăluie
Și îi poartă cu drag
Spre ceea ce e.
Clar
Din ce în ce mai clar
Devine vârtejul
Care îi duce
Unul spre altul
De secole.
Nebănuite sunt căile dorului
Neînțeles
De cei fără de păcat.
18.
Cum să rogi
O floare de cireș
Să nu mai fie
Frumoasă ?
Cum să implori
O rază de soare
Să nu mai călătorească
Până la noi ?
Cum să ceri
Râului
Să nu mai curgă ?
Demiurgic,
Hai să privim
Cireșul
Soarele
Apa
Cu ochi noi.
19.
Și mă scufund în somn
întocmai unui căutător de perle
care știe în fiecare zi
că abisul
pe care-l va regăsi noaptea
îi va dărui alte comori.
Nu poate,
Nu vrea
Să scape
De gestul cotidian
Impus de Fire
Aici.
Perla
Apa
Saltul
Cine ești
Și
Ce cauți ?
20.
De ce ai ales
Același copac
De două ori ?
Și câtă disperare
Ți-a trebuit
Să mă săruți ?
Cât de mare
E hăul din tine
În care a căzut
Visul Iubirii?
Dintr-o încleștare de vieți
Pe pământ
Noi am rămas singuri
În tăcere
Îmbrățișați,
Departe.
21.
Ți-aș fi mângâiat
Lumina din ochi
Cu fire de vers verde
Și
Ți-aș fi sărutat
Bucuria din glas
Cu buze din frunze de gânduri
Și
Ți-aș fi simțit
Căldura atingerii
Cu mâini nevăzute, de îngeri
Hoinari
Legați de pământ
Efemer,
La trezirea din somn.
22.
Cuvintele aleargă
Și sensul se pierde,
Secundele se-adună,
Timpul stă de veghe,
Și nimeni nu crede
Că așa va fi -
Doar firul de iarbă
Și niște copii.
Albă era foaia
De dragoste decolorată de prea multe gânduri.
23.
A trebuit
Să mă nasc femeie
În ochii tăi
Și în mâinile tale
Pentru ca apoi
Prin mine
Să-ți poți vedea
Drumul spre tine.
24.
Oare dacă ți-aș striga
Destul de tare
Numele
Cu fereastra larg deschisă
Un strigăt asurzitor
Sfâșietor
Pierdut
În tăcerea ta,
Universul
Și viforul
i-ar duce
ecoul
până la tine ?
25.
Cum de nu simți
Că te chem
Prin toate plăcile tectonice
Planetare ?
Nesfârsit cutremur…
Totul se năruie
Într-o clipă –
În aceeași clipă
Care se repetă
Veșnic
Ca o inimă
Care nu știe
Să moară
Și bate,
bate…
26.
Cât de imposibil este
să nu fim împreună
cât de irațional este
să nu ne atingem
cât de nebunesc este
să nu ne auzim
la poarta sărutului
în pragul căreia respirăm
simțim
existăm
împreună
unul lângă altul.
27.
Cât de proastă
Poate fi
O femeie
Care-și plânge
Nopțile
După un bărbat
Care o iubește
De milenii
Neștiind
Cum să o facă a lui?
Salcia se apleacă iar
De vânt
Fără să atingă
Lacul.
Eterna așteptare a undei –
Nebănuite sunt căile vântului.
28.
Perle de foc
Au căzut
Din glasul tău
Pe orbita sufletului meu.
Stropi de lumină
Au picurat
Din degetele tale
Până în miezul
Atomilor
Cristalizați
Iluzoriu
Miraculos
Pământesc
În ceea ce sunt
Acum.
Explozia verde
A primăverii
Acesteia
Vibrează
În adâncul ființei noastre
Deschizând uși
Neașteptate
Dar visate
Și
Deja trăite
De posibilul
Din noi.
29.
Ne vom revedea
Poate într-o altă viață.
Eu am murit
Săptămâna trecută
Și am înviat
De trei zile.
Oare e loc
În noua mea viață
Și pentru ezitarea ta ?
Și cum ne vom ispăși
Peste veacuri
Păcatul
Iubirii degeaba ?
30.
Trec orele
Și
Universul
Se întoarce pe dos.
Se caută pe sine
Prin noi.
31.
Într-un minut
Etern
Ne-am întrevăzut
Ca să înțelegem
Ce suntem.
Et on est repartis
Chacun sur son trottoir,
Dans la boucle infinie
De l’Univers.
En attendant
D’autres carrefours
Magiques,
Farewell, my Love !
